Aberând. Amintiri
mai 1, 2009 de Green Girl
Se făcea că eram eu şi cu încă un personaj. Un personaj destul de important de care nu îmi pasă al vieţii mele. Să-i spunem G…igel.
Eu şi Gigel eram prieteni foarte buni, cei mai prieteni de pe acest Pamânt prietenos. Şi Gigel dormea la mine într-o noapte, fiindcă eram singură acasă. Şi noi eram foarte [subliniez] prieteni. Aşa că eu şi Gigel stăteam pe patul meu [care nu era aşezat la locul lui obişnuit] şi mâncam, iar eu eram crizată că “dacă vine mama acasă??”, iar el îmi zicea mereu “stai liniştită, nu vine. Dacă a zis că rămâne la ţară, rămâne la ţară”.
Iar pe la 1 şi ceva noaptea, pe când Gigel se afla la baie, ce să vezi? Se aude cheia şi intră mama cu încă vreo 5 oameni [cine naiba vine cu musafiri la 1 noaptea??]. Musafirii se cuibăresc în sufragerie, iar mama şi mamaia [era şi mamaia, doamne!] vin la mine în dormitor.
Eu le priveam disperată şi deja mintea mea cocea niste urmări dezastruoase ale prezenţei lu’ Gigel la mine în casă în toiul nopţii.
Aşa că mă duc după Gigel în baie, dar ia-l pe Gigel de unde nu-i. Intru în sufragerie, scap de cunoştinţele iubitoare care mă întreabă pline de interes “cum mai e viaţa mea”, iar apoi merg la bucătărie şi îi văd capu’ lu’ Gigel ieşind de sub masă şi întrebându-mă cu disperare: “Au venit??”. Iar eu “D-da, stai a-acolo, scap eu de ei şi te scot repede… da?”.
Aşa că mă întorc la mine în cameră, unde o aud pe mama că vrea să se ducă să spele vase [în bucătărie!], iar eu, disperată că o să îl găsească pe Gigel mai mult ca sigur, îi bag privirea lăcrămoasă, cu ochii mari şi îi spun “Mami, nuuu, mai stai cu mine. Lasă că spăl eu vasele mâine dimineaţă. Stai cu miiineee”. [ceea ce în realitate probabil că nu aş face]. Şi mama se înduplecă şi se apucă să calce rufe la mine în dormitor. Suspect.
O las pe mama printre aburi [şi la propriu şi la figurat] şi mă duc spre bucătărie, dar, ŞOC: lumina era aprinsă. Cineva intrase acolo. Mă apropii tiptil de uşă şi, ŞOC again: aud sunete de mătură. Cineva mătura. Iar asta însemnă, cu siguranţă, că îl va găsi pe Gigel. Cineva ne boicotase planul.
Aşa că stau încremenită pe hol şi aştept un urlet gen: “Iuuuuuliaaaaa, ce-i cu băiatu’ ăsta aici??!”, urmat de un “Făi fetiţo, tu eşti tâmpită?”.
Dar, în loc de zbierat aud… un zâzâit. Şi mă trezesc speriată. Vodafone mă informa că îmi expiră creditu’.
Postat in Probleme existentiale, Tinerii din ziua de azi [maică], What if...? | Etichetat amintiri..., batere de câmpi, drama, dumnealui, fears, gigel, imaginar, mancare, not for fun, pentru numele lui dumnezeu, picioare tăiete, sange, Tinerii din ziua de azi, vise.taica | 17 Comentarii
Lasă un Răspuns
*daca spun ei...*
din cate am inteles eu asta e un vis
) si tu care te laudai ca tu nu ai vise ciudate, delooc.
in fine, cat am putut sa rad:)))
nu am sustinut acest lucru, vana
) am spus doar ca visez rar, dar de obicei, cand visez ma crucesc de ce poate sa nascoceasca subconstientul ala al meu.
ei, asa imi aminteam eu
) imi cer scuze atunci
Am avut si eu odata un vis ciudat. Se facea ca eram intr-un lift mare cat o sufragerie, langa mine era un om imbracat in costum, cu o masca de dinozaur pe cap. Imi fredona ‘Come as you are’ a lu’ Nirvana si avea maini verzi. Butoanele de pe panoul de comanda erau roz, si aratau numere ca 4, 8, 15, 16, 23 si 42. Si era un calculator in stanga mea si trebuia sa tastez aceste numere daca nu exploda insula si murea Jack. Pe omul dinozaur care se ocupa cu disparitia dinozaurilor din Jurasik Park III il chema Jacob si avea o cabana. John Locke era intr-un scaun cu rotile cu o portocala in gura si Ben ii spunea ca exista miracole. Fumul negru dansa pe Bob Marley, iar tasu’ lu’ Jack era intr-un cosgiuc. In mijlocul liftului era o trapa cu semnul carantinei pe ea. Am avut un flasback si m-am trezit in anii 70 cu initiativa Dharma. OTHERS!!OTHERS!!!
)
Cred ca m-am uitat prea mult la Lost
un om imbracat in costum, cu o masca de dinozaur, fredona come as you are?! =)))))))
sa aiba vreo insemnatate, vreun inteles ascuns?:))
Da .. inseamna ca tre s-o lase mai usor cu LOST =). (sincer sa fiu deja cand am citit “Butoanele de pe panoul de comanda erau roz, si aratau numere ca 4, 8, 15, 16, 23 si 42. Si era un calculator in stanga mea si trebuia sa tastez aceste numere daca nu exploda insula si murea Jack.”) credeam ca zici la misto =).
ziceam la misto mah, nu sunt chiar asa de Highwire. Sunt destept ca Scofield si puternic ca Lincon. Da mie frica de T-Bag si sunt inchis in Fox River in celula cu Avocado. Sucre ma bate la cap cu Belick si Mahone ma scoate din Sona. Acum caut Scylla si sa il omor pe general.
AAAAAAAAAA prea mult Prison Break
neno, noi stim ca glumesti, da’ baiatu nu te cunoaste si nu are de unde
) a crezut doar ca ai o imaginatie debordanta…
ma simt atat d emandra ca te-am auzit povestind visul live. desi,..mai smecher e ala cu microundele:))
cred ca asta e un semn … ar trebui sa faci te gandesti la o rezolvare daca ajungi sa se intample cu adevarat. Sau sa-i spui mamei tale de pe acum de G…igel daca el exista in realitate
@grim:
) rezolvarea cred ca ar fi ca n-am sa-l aduc niciodata pe gigel la mine. sau, daca se intampla aceasta intamplare, dulapul este intotdeauna un loc bun.
cat despre mama… n-are ea treaba
)
un loc bun pentru gigel ar fi patul. Il bagi sub plapuma si il pupi.
Healthy body sick mind
neno, cine a gandit asta? tu sau gogu?
of mai Iulia ce este si cu “subINconstientu”
ce ar fi facut maicata cu Gigel daca il gasea?il baga oare in cuptorul cu microunde? =:) ma rog asta-i alt vis alta poveste dar era si asta o posibilitate:))
pai el a venit cu propunerea si eu am acceptat, deoarece eu am pana la urma drept de veto
)